Procuratura PDF Imprimare Email
Scris de Administrator   
Vineri, 29 Martie 2013 10:05

Procuratura reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor, conduce şi exercită urmărirea penală, reprezintă învinuirea în instanţele judecătoreşti în condiţiile legii. (art. 124 alin. (1) din Constituţia Republicii Moldova)

Procuratura este autoritatea publică cu rol primordial în combaterea fenomenului torturii. Astfel, conform art. 270 din Codul de procedură penală a Republicii Moldova, exercitarea urmăririi penale în cazurile infracţiunilor de tortură, tratament inuman sau degradant este de competenţa exclusivă a procurorului. Din acest motiv, toate plîngerile privind aplicarea torturii, tratamentul inuman ori degradant trebuie adresate exclusiv procurorului pentru a fi investigate.

Principiul oficialităţii procesului penal, stabilit în art. 28 din Codul de procedură penală, obligă procurorul de a porni urmărirea penală în cazul în care este sesizat, în modul prevăzut de Cod, că s-a săvîrşit o infracţiune privind tortura şi de a efectua acţiunile necesare în vederea constatării faptei penale şi a persoanei vinovate.

Urmărirea penală are ca obiect colectarea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunii de tortură, la identificarea făptuitorului, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se transmită cauza penală în judecată în condiţiile legii şi pentru a se stabili răspunderea acestuia (art. 252 din Codul de procedură penală).

Procurorul este obligat să manifeste un rol activ în interesele victimelor torturii, să ia toate măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele, completă şi obiectivă, a circumstanţelor cauzei pentru stabilirea adevărului (art. 254 din Codul de procedură penală).

Toate plîngerile privind tortura se vor examina de către procuror în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală. Este inadmisibil ca plîngerile privind tortura, tratamentul inuman sau degradant să fie examinate în conformitate cu legislaţia cu privire la petiţionare. Victimele şi avocaţii acestora trebuie să insiste asupra respectării acestei cerinţe legale.

În cazul existenţei unei sesizări despre tortură, tratament inuman sau degradant, procurorul este obligat să dispună într-un termen ce nu va depăşi 15 zile, prin ordonanţă, începerea urmăririi penale dacă, din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor de constatare, rezultă o bănuială rezonabilă că a fost săvîrşită o infracţiune şi nu există vreuna din circumstanţele care exclud urmărirea penală, informînd despre aceasta persoana care a înaintat sesizarea sau organul respectiv. În cazul în care procurorul refuză pornirea urmăririi penale, el confirmă faptul prin ordonanţă motivată şi anunţă despre aceasta, într-un termen cît mai scurt posibil, dar nu mai mare de 15 zile, persoana care a înaintat sesizarea (art. 274 din Codul de procedură penală).

Atragem atenţie asupra faptului că, potrivit art. 262 din Codul de procedură penală, sesizarea procurorului are loc nu doar prin depunerea plîngerii de către victime, dar şi în cazul:

denunţului (cînd o persoană străină aduce la cunoştinţa procurorului faptul infracţiunii);
autodenunţului (cînd infractorul îl înştiinţează benevol despre comiterea infracţiunii);
autosesizării (depistarea nemijlocit de către procuror a bănuielii rezonabile cu privire la săvîrşirea unei infracţiuni).

Indiferent de modul în care a fost sesizat, procurorul este obligat să reacţioneze activ în egală măsură pentru a investiga eficient tortura.

Mai multe despre procedura depunerii plîngerilor privind tortura către procuror, precum şi modalitatea de contestare a actelor ilegale ale acestuia, vedeţi în secţiunea „Cum să-ţi aperi drepturile în Moldova”.

Prin prisma standardelor internaţionale, în particular a celor stabilite prin jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, investigarea plîngerilor de tortură şi rele tratamente trebuie să fie multilaterală, minuţioasă, independentă, promptă şi transparentă.

Cerinţa ca investigaţia să fie multilaterală, presupune că autorităţile sînt obligate să întreprindă toate măsurile rezonabile întru investigarea cazului şi să obţină cît mai multe probe relevante, de exemplu, declaraţiile martorilor, fotografii, constatări şi expertize medico-legale, etc. (Tanrıkulu v. Turkey [GC], no. 23763/94, § 104, ECHR 1999-IV)

Caracterul minuţios al investigaţiei alegaţiilor de maltratare înseamnă că autorităţile, mereu, urmează să întreprindă măsuri pentru a constata ce s-a întîmplat în fapt şi nu ar trebui să se bazeze pe concluzii pripite şi nefondate în adoptarea deciziilor sale în vederea încetării investigaţiilor (Assenov and Others v. Bulgaria, 28 October 1998, § 103, Reports of Judgments and Decisions 1998-VIII).

În privinţa independenţei investigaţiei, Curtea Europeană a statuat că eficienţa investigaţiei impune necesitatea independenţei persoanelor responsabile de desfăşurarea cercetărilor, faţă de persoanele implicate în aceste evenimente. Independenţa investigaţiei ar însemna nu numai lipsa legăturii ierarhice sau instituţionale, dar şi o independenţă practică. De exemplu, în cauza Ergı v. Turcia, 28 July 1998, § 85, Reports of Judgments and Decisions 1998-IV, unde procurorul care a investigat decesul unei fete în timpul unei ciocniri, a arătat lipsă de independenţă prin prisma încrederii sale puternice în informaţia prezentată de către jandarmii implicaţi în incident.

Promptitudinea. Este incontestabilă condiţia promptitudinii şi urgenţei rezonabile care se implică în acest context. Reacţia promptă a autorităţilor prin investigarea alegaţiilor de rele tratamente este esenţială întru menţinerea încrederii publice în faptul respectării de către autorităţi a normelor de drept şi prevenirea oricărei presupuneri de toleranţă şi accepţiune tacită a acestor acţiuni ilicite. În cauza Labita v. Italy [GC], no. 26772/95, § 133, ECHR 2000-IV, Curtea a criticat Guvernul reclamat pentru reacţia mult prea lentă a procurorului, avînd în vedere faptul că, reclamantului i s-au prezentat spre recunoaştere copiile fotografiilor cu presupuşii torţionari abia peste 14 luni după prima sa interogare, iar unica acţiune procesuală efectuată a fost obţinerea unor copii ale fotografiilor gardienilor bănuiţi.

Investigaţia va corespunde cerinţei de transparenţă dacă victimelor şi/sau rudelor acestora li se va asigura un acces rezonabil la materialele investigaţiei pentru a fi examinate cu atenţie. Procurorul trebuie să găsească un echilibru rezonabil dintre dreptul victimei la informare privind mersul investigaţiei şi confidenţialitatea urmăririi penale.

Ulterior unei investigaţii multilaterale, minuţioase, independente, prompte şi transparente, dacă constată existenţa infracţiunii de tortură, procurorul înaintează torţionarului acuzarea de stat şi o prezintă în instanţa de judecată, pentru ca aceasta din urmă să decidă asupra vinovăţiei lui în cadrul unui proces judiciar public şi contradictoriu, cu asigurarea dreptului la apărare. Pentru a cunoaşte mai multe despre procesul judiciar, accesaţi secţiunea „Sistemul judecătoresc”.

În scopul desfăşurării unor investigaţii eficiente a cazurilor de tortură, în cadrul Procuraturii Generale funcţionează Secţia combatere tortură, care la rîndul ei, are în subordine directă cîte un procuror responsabil nemijlocit de investigarea cazurilor de tortură, tratament degradant sau inuman în fiecare din procuraturile teritoriale şi specializate. Prin urmare, în vederea asigurării respectării cerinţelor înaintate faţă de o investigaţie eficientă, în particular, a standardului de independenţă a celui care desfăşoară investigaţia, plîngerile de tortură se vor examina şi cerceta numai de aceşti procurori, special nominalizaţi. Victima şi avocatul său trebuie să vegheze respectarea strictă a acestui fapt, în caz contrar, independenţa celui care desfăşoară investigaţia poate fi pusă sub semnul întrebării.

Atribuţiile Secţiei combatere tortură:
- previne şi combate fenomenul torturii prin elucidarea tuturor factorilor care determină existenţa acestui fenomen;
- asigură înregistrarea şi examinarea în modul stabilit a tuturor plîngerilor, denunţurilor şi altor informaţii din care rezultă că a fost comis un act de tortură, tratament inuman sau degradant;
- stabileşte cauzele şi condiţiile care au contribuit la săvîrşirea infracţiunii şi măsurile necesare pentru înlăturarea acestora;
- organizează şi coordonează activitatea subdiviziunilor procuraturii în domeniul vizat;
- solicită prezentarea informaţiilor privind rezultatele examinării sesizărilor despre infracţiuni, dosare penale, documente, acte procedurale, materiale şi alte date;
- verifică respectarea legislaţiei în cadrul exercitării urmăririi penale şi examinării sesizărilor despre infracţiuni;
- generalizează practica la investigarea cazurilor date;
- la dispunerea Procurorului General şi Prim-adjunctului Procurorului General efectuează controale şi exercită urmărirea penală;
- examinează la şedinţele operative a dărilor de seamă privind rezultatele investigării cazurilor de tortură, exces de putere, însoţit de aplicarea violenţei sau alte acţiuni care înjosesc demnitatea persoanei;
- analizează starea de fapt a activităţii la examinarea sesizărilor şi exercitarea urmăririi penale cu prezentarea propunerilor Procurorului General privind lichidarea lacunelor şi sporirea eficacităţii acestei activităţi;
- soluţionează plîngeri parvenite la Procuratura Generală referitoare la acţiunile procurorilor, precum şi petiţii ce vizează alte probleme legate de activitatea de urmărire penală pe aceste cauze;
- întreprinde măsuri prevăzute de lege pentru repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice şi intereselor publice, precum şi pentru repunerea persoanelor în drepturile lezate prin acţiunile ilegale ale factorilor de decizie, implicaţi la efectuarea urmăririi penale şi măsurile operative de investigaţii în cauzele de competenţa sa;
- curmă acţiunile de influenţă asupra persoanelor care efectuează controale şi exercită urmărirea penală pe cauzele de tortură şi exces de putere însoţit de aplicarea violenţei;
- acordă ajutor practic şi metodologic procurorilor din procuraturile teritoriale şi specializate în procesul de examinare a sesizărilor despre infracţiuni şi efectuării urmăririi penale;
- analizează şi generalizează activităţile de efectuare a controalelor şi exercitare a urmăririi penale în subdiviziunile Procuraturii Generale, precum şi în procuraturile teritoriale şi specializate;
- elaborează şi avizează proiectele actelor normative ce reglementează obiectul de activitate şi modificarea acestora.

Este de menţionat că tortura şi relele tratamente au loc cel mai des în instituţiile de detenţie, cînd victima este în custodia statului. În context, menţionăm că, una din atribuţiile procuraturii, este exercitarea controlului respectării legilor în locurile de detenţie. În acest sens, în Procuratura Generală activează Secţia control al executării pedepselor şi locurilor de detenţie, dintre atribuţiile relevante ale căreia putem menţiona:

- controlează respectarea legislaţiei privind deţinerea persoanelor în izolatoarele de urmărire penală, penitenciare, instituţiile de psihiatrie judiciară şi apără drepturilor lor;
- supraveghează respectarea de către administraţia instituţiilor respective a condiţiilor prevăzute de lege privind întreţinerea persoanelor în instituţiile menţionate;
- controlează respectarea legislaţiei în activitatea Departamentului instituţiilor penitenciare al Ministerului Justiţiei, instituţiilor penitenciare, Spitalului Republican de Psihiatrie (secţiile de expertiză şi tratare a alienaţilor);
- examinează petiţiile parvenite în secţie, analizează şi întreprinde măsuri necesare întru lichidarea cauzelor ce le provoacă, audiază condamnaţii şi alte persoane;
- organizează controlul exercitării stricte de către procuraturile teritoriale a ordinelor şi indicaţiilor Procurorului General referitoare la obligaţiunile procurorilor teritoriali în domeniul executării pedepselor;
- monitorizează procesul judiciar în partea ce priveşte soluţionarea tuturor chestiunilor ce ţin de executarea pedepselor penale şi activităţii în acest sens a organelor ce pun în executare pedepsele penale.

În cadrul controalelor vizavi de respectarea legii în locurile de detenţie provizorie, procurorii desfăşoară audienţa persoanelor deţinute în aceste instituţii. Aceste vizite şi controale constituie o ocazie pentru persoana deţinută de a adresa orice plîngeri privind încălcarea drepturilor sale, inclusiv plîngeri pe fapte de tortură sau încălcarea dreptului la libertate.

Pentru a semnala Procuraturii Generale fapte de tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante sunaţi la numărul (022) 27-94-57 sau (022) 27-30-27. Telefonul de încredere a fost instituit în toate raioanele Republicii. Pentru a vedea lista telefoanelor de încredere în procuraturile teritoriale şi specializate ale procurorilor responsabili de examinarea sesizărilor despre tortură şi rele tratamente accesaţi aici.

Accesaţi aici pentru a vizualiza Ordinul Procurorului General privind instituirea „telefonului de încredere”.

Contacte:
Procuratura Generală a Republicii Moldova,

MD 2005, mun. Chişinău,
str. Mitropolit Bănulescu-Bodoni, 26
Telefon: (373 22) 22-50-75, 21-20-42, 21-23-48, 22-10-59, 22-13-35
Fax: (373 22) 21-20-32
E-mail: Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza

Suplimentar, vedeţi aici adresele şi telefoanele de contact ale tuturor procuraturilor teritoriale şi specializate.

Pagina web: http://www.procuratura.md/

Ultima actualizare în Duminică, 30 Martie 2014 18:29
 

Video

ONG naţionale pentru apărarea drepturilor omului

Organizaţii internaţionale pentru apărarea drepturilor omului

Parteneri/Donatori